1. spațiul de desfășurare a prezentărilor (spațiul de prezentare)
2. spațiul care asigură confortul observatorilor (spațiul de confort)

În acest articol voi prezenta câteva caracteristici ale spațiului de prezentare și care sunt limitele ecranelor de afișare în funcție de spațiile de montaj și de distanțele de observare. Să luăm două exemple:

1. Dacă vom considera un ecran de televizor/monitor format 16:9 și distanța de privire de 3 metri, atunci diagonala ecranului trebuie să fie între 32 inch și 60 inch
2. Considerând un ecran de format 16:9 pentru o sală multimedia cu distanța de privire de 20 de metri, diagonala ecranului trebuie să fie între 165 inch și 328 inch

Trebuie ținut cont atât de privitorii aflați mai aproape de spațiul de prezentare din Multimedia Room, cât și de cei aflați mai departe de acesta.

Cum am ajuns la aceste rezultate?

Am determinat aceste limite în urma utilizării următoarelor reguli de proporționalitate:

A) Relații de proporționalitate între distanța de citire și dimensiunile ecranului de redare

Considerăm x ca distanță orizontală de observare. Aici confortul pentru citire este maxim. Astfel, putem construi următoarele relații de proporționalitate între distanța de citire și dimensiunile ecranului de redare:

unde n_r, r_p, b, a și L sunt valori ce pot fi cunoscute celui care creează prezentarea multimedia. O_LCD este recomandat a fi aleasă între limitele O_LCDmin și O_LCDmax. h_cm este ales din plaja de valori 2-4 mm (valoarea mai mare corespunde unei calități a vizualizării mai facile).

B) Relații de proporționalitate între distanța de citire și diagonala ecranului de redare

De obicei, alegem monitorul sau ecranul după diagonala acestuia. Distanța de citire se calculează, în acest caz, folosind următoarele relații de proporționalitate:

unde n_r, r_p, b, a și d_ecran sunt valori ce pot fi cunoscute celui care creează prezentarea multimedia. O_LCD este recomandat a fi aleasă între limitele O_LCDmin și O_LCDmax. h_cm este ales din plaja de valori 2-4 mm (valoarea mai mare corespunde unei calități a vizualizării mai facile).

Ce reprezintă fiecare constantă folosită pentru construcția relațiilor de proporționalitate?

Construcția celor două spații și pozițiile unuia față de celălalt depind de topologia sălii. În general, sălile multimedia moderne sunt construite în topologie cu observatorii orientați către un punct de pe margine. Spațiul de prezentare din Multimedia Room este, în principal, spațiul în care se află ecranul pe care se proiectează imaginea prezentată și zona în care se află prezentatorul. În general, este vorba despre o linie de lățime de aproximativ 1000 mm și lungime mai mare cu 1400 mm decât dimensiunea ecranului. Trebuie să permită retragerea vorbitorului în oricare laterală a ecranului de proiecție atunci când acesta dorește să permită vizibilitate integrală asupra materialului prezentat. A se vedea schema de mai jos (așa cum am arătat în articolul anterior, ridicarea ecranului deasupra liniei orizontale a privirii este obositoare pentru privitori). Cea mai importantă caracteristică a acestui spațiu este, însă, înălțimea de proiecție.

Spațiul pentru confortul observării din Multimedia Room trebuie să țină cont de distanțele de confort descrise în articolul anterior. De asemenea, și de direcțiile de observare ale materialului în condiții de confort. Pentru identificarea unor relații de proporționalitate între dimensiunea ecranului de proiecție, distanța de vizualizare și ținând cont de caracteristicile ochiului uman, construim un sistem de ecuații având ca „necunoscute” următoarele:

Lungimea & înălțimea

L este lungimea pe orizontală a ecranului, H este înălțimea acestuia.

Proporția monitorului

a și b reprezintă constantele ce definesc proporția monitorului (de exemplu – a/b=16/9, a/b=4/3, a/b=16/10, a/b=3/2).

h_inf & h_sup

h_sup = 44.44% reprezintă coeficientul suprafeței vizibile de deasupra axei orizontale a privirii. h_inf = 55.56% reprezintă coeficientul suprafeței vizibile de sub axa orizontală a privirii. Cele două procente adunate trebuie să reprezinte procentul de 100% din suprafața de prezentare pentru un anumit spațiu de confort.

l_car & h_car

Sunt constante ce reprezintă coeficienții de dimensionare pe lățime și înălțime a caracterului pe ecranul calculatorului, astfel ca acesta să fie citibil.

De departe cel mai utilizat mod text, începând chiar de la sistemul de operare DOS, este cel constituit din 25 de linii și 80 de coloane. Astfel, pentru calculul înălțimii unui rând de ecran voi alege ca referințe înălțimea și lățimea display-ului. Înălțimea o vom împărți la n_r=25, iar lățimea la n_h=80. Astfel, aflăm cele două dimensiuni în care se încadrează „un caracter”: l_cols=L/n_h, h_row=H/n_r, unde H=b*L/a reprezintă înălțimea display-ului vizibil.

Înălțimea rândului

Este necesară a fi mai mare decât înălțimea caracterului pentru o facilă citire a mai multor rânduri scrise unele sub altele. Astfel că înălțimea caracterului, h_car, o aproximăm la p[%] din h_row. În realitate, cu cât p este prea mare sau prea mică, cu atât distanța de la care pot fi citite rândurile scade deoarece ori scrisul este prea înghesuit ori prea greu identificabil în prea mult alb.

Astfel, dacă un caracter este mai înghesuit în interiorul rândului (80% din înălțimea rândului este considerat normal), atunci distanța de citire scade. Acest lucru se întâmplă deoarece este mai greu de identificat limita corectă a caracterului. Dacă un caracter este prea liber în interiorul rândului, atunci dimensiunea lui este mai mică decât a spațiului alb din jurul său. Este mai greu identificabil de la distanțe mai mari.

Pentru a stabili influența limitei recomandate de 80%, indiferent dacă creștem sau scădem p față de valoarea recomandată, vom folosi în calcule variabila r_p. Pentru calculul acesteia utilizăm formula următoare, exprimată în %:

Diagonala ecranului de vizualizare

Limite recomandate

Limitele recomandate de citire ale unui ecran LCD pe care este reprezentat un caracter de înălțime percepută (notate cu h_cm și recomandat a fi între valorile 2-4 mm) le consider recomandabile a fi între O_LCDmin = 350 mm și O_LCDmax = 400 mm.

Valoarea h_cm

Este aleasă în funcție de calitatea vederii privitorului. Cu cât valoarea h_cm este mai mică, cu atât vederea este considerată a fi mai deficitară).

În următorul articol vă voi prezenta un punct de vedere cu referire la tipurile de tehnologii constructive ale display-urilor.

The post Multimedia Room – Spații appeared first on NORSIT.

Un astfel de caz particular este reprezentat de sălile de cinematograf. Pentru sălile de spectacol cinematografic există „Norma metodologică pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006 din 12.09.2006”. Aceasta descrie cum trebuie să fie calitatea imaginii și sunetului și cum trebuie să fie calitatea confortului oferit celor care iau parte la un spectacol cinematografic.

În textul legii, se menționează următoarele idei:

• calitatea proiecției cinematografice (iluminarea ecranului – fără film, sunet tip, vizibilitate și audiție de un anumit nivel în întreaga sală)
• condiții de confort pentru vizionare (sistem de încălzire central sau propriu, scaune tip cinema cu șezutul capitonat, numerotate, pardoseală acoperită cu linoleum sau alt material similar, posibilități de aerisire a sălii, holuri de intrare, sală tratată acustic, grupuri sanitare în stare de funcționare, personal instruit pentru deservirea spectatorilor)

Acest lucru arată că la un spectacol sau o prezentare cinematografică important este confortul observatorului care desăvârșește spectacolul. Nu cred că se poate discuta de o prezentare plăcută, interesantă sau de un spectacol atunci când observatorul obosește privind și nu poate urmări cu toată atenția materialul prezentat.

Vă propun câteva idei după care trebuie să ne ghidăm atunci când dorim să ne construim propria sală multimedia pentru uz public:

• sală de ședințe
• sală de training
• sală de curs/seminar
• sală de așteptare cu panouri de informare
• sală de spectacol

Principala caracteristică pentru o sală multimedia o reprezintă definirea clară a spațiilor: spațiul de desfășurare a prezentărilor și cel care asigură confortul observatorilor. Din punctul de vedere al confortului, el poate fi, de asemenea, împărțit în două caracteristici principale: personal și colectiv.

Tipuri de săli multimedia

În acest articol, mi-am propus să prezint în câteva cuvinte condițiile care determină, în general, limitările apărute între spațiile unei săli cu echipamente multimedia. Topologia spațiului este determinată de tipul de activități desfășurate în el:

• sală de spectacol, tip „amfiteatru”
• sălă de ședințe
• sală de curs
• sală de seminar cu observatorii orientați către un punct de pe margine sau tip „ring”
• teren pentru manifestări sportive etc. cu observatorii orientați către un punct central

Caracteristicile ochiului uman

Să reflectăm asupra caracteristicilor ochiului uman și a modului în care îl antrenăm pe acesta în activitățile de zi cu zi. Prima și cea mai importantă este privitul spre linia orizontului.

Punctul de fugă

Ceea ce specialiștii numesc „linia de fugă” sau „punctul de fugă” este poziționat în fața noastră la nivelul planului orizontal pe care se află tălpile noastre, dar la o anumită distanță față de noi. În mod obișnuit, privim sub axul orizontal normal al ochiului. Îi generăm acestuia o obișnuință (asta se datorează și faptului că unghiul vizual al ochiului uman este mai deschis sub linia orizontală cu aproximativ 25% față de cel de peste linia orizontului). Această obișnuință va genera, însă, un comportament deficitar atunci când vom forța ochiul să urmărească în afara liniei de fugă sau sub alt unghi decât cel drept.

Privire spre linia orizontului

Altă privire asupra liniei orizontului

Distanțele focale

Să analizăm și distanțele focale minimă și maximă ale ochiului uman. Studiile arată că distanța minimă de adaptare a ochiului uman sănătos este de 25 de centimetri între obiectul vizionat și cristalinul ochiului. La depărtare, unele studii arată că de la 20 de metri și până la infinit obiectele sunt focalizate la aceeași distanță focală. Ochiul nu poate să se adapteze mai mult pentru distanțe mai mari. Putem spune că un obiect aflat la o distanță mai mare de 20 de metri va putea fi identificat mai greu decât același obiect aflat la o distanță de 20 de metri. Iar obiectul aflat la o distanță mai mare va necesita o atenție mai mare pentru a-i putea observa cât mai multe detalii.

Din punct de vedere anatomic, privitul sub o distanță de 20 de metri presupune încordarea mușchilor ce produc modificarea formei cristalinului. Acesta devine convex și poate centra pe retină imaginea punctului privit. În mod evident, pe o perioadă mai lungă de timp, o oră în cazul prezentărilor multimedia din sălile de curs sau seminar sau în cazul salariaților care lucrează exclusiv la calculator, această încordare a mușchilor din corpii ciliari duce la:

• oboseala ochiului
• deteriorarea calității observării

De aici provine necesitatea acelei pauze de 10 minute în care se recomandă privitul spre linia orizontului.

Topologiile spațiului multimedia în funcție de activitățile desfășurate

Să analizăm acum cele două topologii cu câteva avantaje și câteva dezavantaje ale lor generate de caracteristicile ochiului uman.

Topologia cu observatorii orientați către un punct de pe margine

În topologia cu observatorii orientați către un punct de pe margine există avantajul că toți văd aceeași parte a prezentării simultan, dar din unghiuri diferite, în funcție de poziția lor în sală. Unghiurile de vizualizare a prezentării constituie o caracteristică care definește, în principal în această topologie, spațiul de confort personal.

De exemplu, unele săli de spectacole oferă prețuri reduse pentru locurile de pe margine sau pentru cele din spatele sălii, unde distanța este mai mare de 20 de metri. Totul deoarece acestea nu oferă același confort cu cele centrale din spațiul de până la 20 de metri. Totodată, în sălile de spectacol cu balcon, prețul la balcoanele aflate în poziții centrale de până la o anumită înălțime sau în cele mai apropiate de scenă în funcție de dimensiunile sălii este mai mare.

Acest lucru se datorează:

• faptului că spațiul personal este delimitat mult mai clar
• faptului că unghiul de vizualizare este mai puțin solicitant pentru ochiul observatorului

În sălile cu scena înălțată, locurile din față și cele centrale sunt, de obicei, mai puțin căutate. Asta deoarece poziția de observare este sub un unghi deasupra liniei de fugă cu care ochiul este obișnuit. Acest lucru ce face ca observarea să fie mai obositoare. Cele mai comode locuri sunt cele din sălile organizate sub formă de amfiteatru cu distribuție circulară a observatorilor din rândurile din spate și cu orientare perpendiculară a observatorilor spre zona de prezentare. În acest caz, nu apare o suprasolicitare de unghi datorată unghiului deviat în lateral față de punctul de fugă.

Topologia cu observatorii orientați către un punct central

Există avantajul că toți văd în unghi drept întreaga prezentare. Însă, aceasta trebuie să fie reprezentată în toate cele 3 dimensiuni cu vizibilitate din toate directiile. Acest lucru este acum realizabil și într-o sală multimedia prin proiecții holografice. Fiecare proiecție holografică va fi alterată de diferitele culori ale îmbrăcăminții observatorilor și mobilierului de vis-a-vis de spațiul de confort personal. Astfel, se impune o anumită structură a spațiului de confort care să reducă această alterare.

Concluzii

Din toate aceste lucruri expuse mai sus, putem trage concluzia că pentru crearea unui spațiu multimedia confortabil este nevoie de:

• o calitate ridicată a formei de prezentare
• o dimensiune a spațiului de prezentare suficient de mare pentru a putea observa detaliile, dar suficient de mică pentru a nu fi obositoar
• un loc confortabil și cât mai puțin obositor pentru observator

The post Multimedia Room – Distanțe appeared first on NORSIT.