Solutii Audio-Video

Multimedia Room – Distante

Sala multimedia

Dezvoltarea accelerata a performantelor tehnicii de calcul si, in special, progresul continuu din domeniul comunicatiilor a condus la aparitia si dezvoltarea domeniului sistemelor multimedia. Acest domeniu presupune prelucrarea si prezentarea publica a unui flux de informatii in mod continuu si de continut variabil (semnal video, semnal audio, semnal date). Calitatea prezentarii (dimensiune, rezolutie, nivel sunet, tip sunet) este una dintre caracteristicile principale ale unui sistem multimedia. Legislatia insa nu reglementeaza decat partial acest nou domeniu.

Un astfel de caz particular este reprezentat de salile de cinematograf. Pentru salile de spectacol cinematografic exista “Norma metodologica pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006 din 12.09.2006” care descrie cum trebuie sa fie calitatea imaginii si sunetului si cum trebuie sa fie calitatea confortului oferit celor care iau parte la un spectacol cinematografic. In textul legii, se mentioneaza urmatoarele idei: calitatea proiectiei cinematografice (iluminarea ecranului – fara film, sunet tip, vizibilitate si auditie de un anumit nivel in intreaga sala), conditii de confort pentru vizionare (sistem de incalzire central sau propriu, scaune tip cinema cu sezutul capitonat, numerotate, pardoseala acoperita cu linoleum sau alt material similar, posibilitati de aerisire a salii, holuri de intrare, sala tratata acustic, grupuri sanitare in stare de functionare, personal instruit pentru deservirea spectatorilor).

Acest lucru arata ca la un spectacol sau o prezentare cinematografica important este confortul observatorului care desavarseste spectacolul. Nu cred ca se poate discuta de o prezentare placuta, interesanta sau de un spectacol atunci cand observatorul oboseste privind si nu poate urmari cu toata atentia materialul prezentat.

Va propun cateva idei dupa care trebuie sa ne ghidam atunci cand dorim sa ne construim propria sala multimedia pentru uz public (sala de sedinte, sala de training, sala de curs/seminar, sala de asteptare cu panouri de informare, sala de spectacol). Principala caracteristica a unei sali multimedia o reprezinta definirea clara a spatiilor: spatiul de desfasurare a prezentarilor si cel care asigura confortul observatorilor. Din punctul de vedere al confortului, el poate fi de asemeni impartit in doua caracteristici principale: personal si colectiv. In acest articol, mi-am propus sa prezint in cateva cuvinte conditiile care determina, in general, limitarile aparute intre spatiile unei sali cu echipamente multimedia, in functie de actiunea pentru care spatiul este dedicat si de limitele obisnuite ale ochiului uman. Topologia spatiului este determinata de tipul de activitati desfasurate in el: sala de spectacol, tip “amfiteatru” sau sali de sedinte, sali de curs, sali de seminar cu observatorii orientati catre un punct de pe margine sau tip “ring”, teren pentru manifestari sportive etc. cu observatorii orientati catre un punct central.

Caracteristicile ochiului uman

punctul-de-fuga

Sa reflectam asupra caracteristicilor ochiului uman si a modului in care il antrenam pe acesta in activitatile de zi cu zi. Prima si cea mai importanta este privitul spre linia orizontului (pe care o practicam la mare, pe camp, de pe varful muntelui) sau oricand ne deplasam pe directia inainte si pe care o consideram extrem de odihnitoare. Ceea ce specialistii numesc “linia de fuga” sau “punctul de fuga” este pozitionat in fata noastra la nivelul planului orizontal pe care se afla talpile noastre, dar la o anumita distanta fata de noi. In mod obisnuit, privim sub axul orizontal normal al ochiului, generandu-i acestuia o obisnuinta (asta se datoreaza si faptului ca unghiul vizual al ochiului uman este mai deschis sub linia orizontala cu aproximativ 25% fata de cel de peste linia orizontului). Aceasta obisnuinta va genera insa un comportament deficitar atunci cand vom forta ochiul sa urmareasca in afara liniei de fuga sau sub alt unghi decat cel drept.

Privitul spre linia orizontului

Privire spre linia orizontului

Privitul spre linia orizontului 2

Alta privire asupra liniei orizontului

Sa analizam si distantele focale minima si maxima ale ochiului uman. Studiile arata ca distanta minima de adaptare a ochiului uman sanatos este de 25 de centimetri intre obiectul vizionat si cristalinul ochiului. La departare, unele studii arata ca de la 20 de metri si pana la infinit obiectele sunt focalizate la aceeasi distanta focala, ochiul neputand sa se adapteze mai mult pentru distante mai mari. Putem spune ca un obiect aflat la o distanta mai mare de 20 de metri va putea fi identificat mai greu decat acelasi obiect aflat la o distanta de 20 de metri si ca obiectul aflat la o distanta mai mare va necesita o atentie mai mare pentru a-i putea observa cat mai multe detalii.

Distantele focale

Din punct de vedere anatomic insa, privitul sub o distanta de 20 de metri presupune incordarea muschilor ce produc modificarea formei cristalinului astfel incat acesta sa devina convex si sa poata centra pe retina imaginea punctului privit. In mod evident spun eu, pe o perioada mai lunga de timp, o ora in cazul prezentarilor multimedia din salile de curs sau seminar sau in cazul salariatilor care lucreaza exclusiv la calculator, aceasta incordare a muschilor din corpii ciliari duce la oboseala ochiului si, implicit, la deteriorarea calitatii observarii. De aici provine necesitatea acelei pauze de 10 minute in care se recomanda privitul spre linia orizontului.

Topologiile spatiului in functie de activitatile desfasurate

Sa analizam acum cele doua topologii cu cateva avantaje si cateva dezavantaje ale lor generate de caracteristicile ochiului uman.

In topologia cu observatorii orientati catre un punct de pe margine exista avantajul ca toti vad aceeasi parte a prezentarii simultan, dar din unghiuri diferite, in functie de pozitia lor in sala. Unghiurile de vizualizare a prezentarii constituie o caracteristica care defineste, in principal in aceasta topologie, spatiul de confort personal. De exemplu, unele sali de spectacole ofera preturi reduse pentru locurile de pe margine sau pentru cele din spatele salii unde distanta este mai mare de 20 de metri, deoarece acestea nu ofera acelasi confort cu cele centrale din spatiul de pana la 20 de metr. Totodata, in salile de spectacol cu balcon, pretul la balcoanele aflate in pozitii centrale de pana la o anumita inaltime sau in cele mai apropiate de scena in functie de dimensiunile salii este mai mare, lucru datorat atat faptului ca spatiul personal este delimitat mult mai clar, dar si faptului ca unghiul de vizualizare este mai putin solicitant pentru ochiul observatorului. In salile cu scena inaltata, locurile din fata si cele centrale sunt, de obicei, mai putin cautate deoarece pozitia de observare este sub un unghi deasupra liniei de fuga cu care ochiul este obisnuit, lucru ce face ca observarea sa fie mai obositoare. Cele mai comode locuri sunt cele din salile organizate sub forma de amfiteatru cu distributie circulara a observatorilor din randurile din spate si cu orientare perpendiculara a observatorilor spre zona de prezentare deoarece nu apare o suprasolicitare de unghi datorata unghiului deviat in lateral fata de punctul de fuga.

In topologia cu observatorii orientati catre un punct central exista avantajul ca toti vad in unghi drept intreaga prezentare, dar aceasta trebuie sa fie reprezentata in toate cele 3 dimensiuni cu vizibilitate din toate directiile. Acest lucru este acum realizabil si intr-o sala multimedia prin proiectii holografice. Acest lucru are insa limitele sale deoarece fiecare proiectie holografica va fi alterata de diferitele culori ale imbracamintii observatorilor si mobilierului de vis-a-vis de spatiul de confort personal. Astfel, se impune o anumita structura a spatiului de confort care sa reduca aceasta alterare.

Concluzii

Din toate aceste lucruri expuse mai sus, putem trage concluzia ca pentru crearea unui spatiu multimedia confortabil este nevoie atat de o calitate ridicata a formei de prezentare, o dimensiune a spatiului de prezentare suficient de mare pentru a putea observa detaliile, dar suficient de mica pentru a nu fi obositoare si de un loc confortabil si cat mai putin obositor pentru observator.

Related Posts